Gandacelul
Gandacelul
de Emil Garleanu
Parcă s-a trezit dintr-un somn şi parcă era de
când lumea pe pământ.Se tot gândea,el,gândăcelul,de unde apăruse şi al cui
era.Era mic,firav,cu picioruşe fragede,adăpostit sub o frunzişoară umbroasă şi
răcoroasă.Într-o zi ieşi afară,la lumină,şi fusese orbit de atâta
strălucire.Când s-a văzut în mijlocul naturii,încălzită de un bulgăre de
aur,adică de soarele strălucitor,parcă se simţea şi mai mic.Aici,la soare,îi
plăcea mai mult decât în întunericul de sub frunzişoara ce-l adăpostise.Chiar
credea că e o fărâmiţă
de lumină rătăcită pe pământ.Aşa că,în căpuşorul
lui îşi făcuse un plan,cum să ajungă acolo sus,la bulgărele de aur.Prin urmare
se suie pe tulpina unui crin,şi merge,şi merge,apoi mai face un popas pe prima
frunză întălnită,din nou porneşte la drum,astfel că,îi trebui o jumătate de zi
să ajungă la floarea crinului,de unde crezuse el,că dintr-un salt ajunge la
soare.Dezamăgit,privea în sus şi,abia acum realizează cât de mult mai are de
suit!
Este o cale lunga pana la soare :) trebuie sa treci de cateva planete care si pentru noi ne este greu dar "Gandacelului"
RăspundețiȘtergerecam lung
RăspundețiȘtergeree rezumat?
RăspundețiȘtergere